Dupa o prima zi de antrenament lejer si o seara romaneasca in care ne-am delectat cu bibani si stiuca (de, n-am putut sa ne abtinem) urma sa intram cu adevarat in “paine”. Sub indrumarea ghidului nostru Bjorn ne-am deplasat pe raul Ume intr-o zona unde s-a construit o hidrocentrala. Trebuie spus ca in ultimii zeci de ani s-au construit foarte multe hidrocentrale pe raurile din Suedia si din aceasta cauza s-au distrus raurile alta data propice somonilor si pastravilor si s-au creat zone prielnice pentru stiuca. Asta se pare ca i-a deranjat destul de mult pe foarte multi suedezi iubitori de pescuit la salmonide. Uniii erau chiar foarte vehementi (printre care si vreo 2 ghizi de-ai nostri) si spunea sa pastram stiucile si sa le mancam. Pesemne ca si ei fac la fel pentru ca prin padurile ce imprejmuiau lacul erau foarte multe carcase de stiuca intrate in putrefactie.

Am facut echipa cu Adi si a urmat tragerea la sorti. Din pacate din lipsa de barci una din echipe a trebuit sa pescuiasca de pe mal exact sub baraj, unde ghizii ne spuneau ca ar fi ceva pastrav. A tras el batul pentru ca daca l-as fi tras eu cu siguranta pescuiam de pe mal.

Ne-am imbarcat si am pornit in cautarea cumetrelor cu gandul la recordul zonei, una de 11 kg. Aproximativ o ora ne-am pierdut-o tatonand o parte de mal unde apa avea cativa metri, iar pe fundul lacului era vegetatie abundenta, sperand sa se ridice ceva la oscilantele noastre – harta de mai jos, zona 1. Nu am reusit sa prindem nimic si ne-am mutat in aval, unde, intr-un colt – zona 2 – Adi le-a dat de urma si din cateva lanseuri printre bolovani si iarba a adus la barca 3 “cumetre” sarite de 2-3 kile care ne-au dat sperante.

Ne-am mutat apoi in zona care avea sa devina cel mai prolific loc de stiuca din deplasarea noastra din Suedia – zona 3 pe harta de mai sus. Practic un canal de legatura intre doua acumulari mai mari de apa, canal unde apa avea intre 1 si 3-4 metri si curgea destul de repede, pe alocuri vijelios, unde bolovani de cativa metri si vegetatie submersa se intrepatrundeau pentru a crea zone perfecte de adapost pentru stiuci. Nivelul apei depindea foarte mult de uzinarea care se facea la baraj lucru care la fel de mult influenta si modalitatea de hranire a stiucilor. In momentul in care se uzina puternic vegetatia se indrepta catre aval rezultand astfel un fel de umbrele de vegetatie sub care stiucile stateau la panda. Cand nu se uzina (era un program precis de uzinare) vegetatia se indrepta pana spre suprafata apei.

Am descoperit locul impreuna cu Adi, tatonand malurile si lasandu-ne purtati de ape in aval. Ghidul nostru stia de o insula in mijlocul raului dupa care urma o zona de vegetatie. S-a dovedit a fi punctul de plecare al unui pescuit la stiuca special. Stiucile atacau furibund oscilantele noastre, cea mai pruductiva (cu peste 90% din capturi) dovedindu-se a fi (ca si in urma cu doi ani) Berti Linx. Am prins in ziua respectiva undeva in jur de 25 de stiuci (Adi peste 15, eu 7) etrem de nervoase, care erau adaptate perfect traiului in apa curgatoare si care profitau din plin de fiecare obstacol submers.

Am folosit amandoi lansete din clasa medium-light Seeker 654 din fibra de sticla, cu linguri de 10 grame si fir textil, care ne-au facut drill-urile o nebunie, adrenalina urcand la cote maxime. Surprinzator pentru noi a fost faptul ca in momentul in care unul era in drill cu o stiuca, miscarea acesteia, zgomotul din apa si de la suprafata ei activau alte stiuci si nu de putine ori aceste s-au apropiat si cautau sa atace. Ba chiar la un moment dat un monstru pe care l-am apreciat noi la 7-8 kg a incercat sa atace o stiuca agatata de vreo 4.

A doua zi ne-am prezentat in acelasi loc, insa rezultatele nu au fost nici pe departe aceleasi. Conditiile atmosferice au fost asemenatoare, probabil uzinarea sau faptul ca inainte cu o zi portiunea de apa respectiva fusese batuta de patru barci facand ca rezultatele sa fie mult mai slabe. Am ramas totusi cu o experienta extraordinara, una din cele mai frumoase zile petrecute in Suedia.

whiteman pescuit laponia 2009, pescuit

whiteman diverse

Numai 14 persoane au raspuns “Prezent!” la chemarea administratorilor de la lacul Sandulita, lacul aflat in amonte de Sarulesti. Informatiile pe care le aveam erau contradictorii plecand de la “nu mai e niciun peste in lac, ca il plasuieste de o saptamana” la “e ceva biban mare”. Sperante insa erau pentru ca localizarea lacului, intre Polcesti si Sarulesti, ambele cu salau din plin, ne ducea cu gandul ca si acolo trebuie sa se fi strecurat dintosul.

Ne-am prezentat cu totii la ora 7:00 pe malul apei si la ora 9:00 eram cu barcile in apa si sculele montate, gata de start. A urmat o scurta “sedinta tehnica” in compania domnilor Robert Raduta si Paco care ne-au explicat de ce facem acest meci amical si de la care am aflat ca in lac exista un somn mare de peste 50 de kg, de asemenea stiuca mare si salau, dar ca sunt acoperiti cu apa. Asta o banuiam si noi si tocmai de aceea am plecat sa ii scoatem la suprafata.

Ca sa rezum, tot pescuitul important s-a rezumat la doua locuri pe care ne-am inghesuit aproape toti. Daca la inceput au fost temerari care s-au aventurat in marea de apa, dupa doua ore si acestia si-au dat seama ca o facusera in zadar. La prima cantarire diferentele erau colosale. Cei care au batut lacul aveau in cel mai bun caz undeva in jur de 3-5 kg in timp ce aceia care au stat inghesuiti pe unul din locurile bune aveau cel putin 10 kg, cu un varf de ~25 de kg al lui Robert Boanta, 25 de kg obtinute in aproximativ 2 ore de pescuit.

Asa s-a desfasurat prima parte. Stefan, Robert, Doru (toti trei in pozitii ideale) si eu cu Mishu mai in lateral (urcati in carca lor) ne-am inghesuit pe o structura care mustea de salau. Am facut o socoteala si in aproximativ 2 ore de pescuit am scos de acolo in 4 insi (Mishu plecase intre timp) aproape 70 de kg de salau, bucati intre 1 si 3 kg.

Mishu a plecat … si bine a facut pentru ca a ajuns la al doilea loc care avea sa devina punct de interes. Neavand loc de Vlad si Bogdan care pescuiau intr-un golf a ales un alt colt de golf, undeva in lateral. Ceea ce s-a intamplat apoi numai el ne poate spune. Cert e ca a scos de pe locul, singur, peste 50 de kg. Si asta in conditii cu totul si cu totul speciale … pe care numai Mishu putea sa si le creeze. La un moment dat, fatalitate … si-a rupt lanseta din neatentie. Ei si? A luat cele doua bucati si … le-a matisat cu sfoara. Ceea ce a urmat e de domeniul incredibilului. Cu lanseta in starea asta a prins probabil peste 20 de kg de salau. Va vine sa credeti? Mie da … ca intre timp m-am dus calare si pe el, de unde am mai scos si eu vreo 8 kile de salau.

A fost asadar un meci lejer cu extrem de multe capturi la care clasamentul final a aratat asa:

Stefan Tudose 54 kg

Mihai Sofonea – 52 kg

Robert Boanta – 35 kg – plecat mai devreme de pe pista – a avut un debut spectaculos cand in primele ~2,5 ore a reusit sa prinda 25 kg

Doru Somesan – 29 kg

Sabin Buzatu – 25 kg – un chinez de 16 kg

Cristi Albu – 19 kg

Razvan Rosu – 12,5 kg

Radu Dragusi – 8 kg + un sir cu pesti ramas undeva pe fundul Sandulitei

Andrei Zabet – 7,5 kg

Sorin Lazea – 5,5 kg

Vlad Tocae – 5 kg – plecat mai devreme

Bogdan Sofonea – 4,2 kg

Liviu – 2,5 kg

Bogdan Constantin – ?

(foto Razvan Rosu)

Eu m-am comportat decent si am reusit sa aduc la barca 19 kg de salau batute in dinti, dintr-un numar de 15 bucati, cu un varf de ~3 kg pe care vi-l si prezint:

(foto Razvan Rosu)

(foto Razvan Rosu)

A doua zi urma sa se desfasoare a doua runda, dar din pacate inca nu am nicio veste de la cei care au fost pe apa.

UPDATE: Am vorbit cu Mishu si a doua zi nu a mai fost asa de reusita ca precedenta.

whiteman diverse

whiteman diverse

Esti la serviciu, nu ai chef de nimic sau din contra ai prea mult de lucru; nu sti cum sa scapi de stres si totusi vrei. Orele trec greu si intr-un final auzi ceva care speri sa-ti curme suferinta … e telefonul mobil care suna de zor … “Ce faci mah? Mergem la un pescuit?” … e Vlad de la PeApa. Dintr-o data totul se lumineaza, iti revine zambetul si dupa cateva ezitari zici “DA”. Nu ai decat doua ore in care sa uiti de tot, sa te faci frate cu natura si sa pescuiesti.

Si ce e mai la indemana, cand e vorba de atat de putin timp disponibil, decat Neajlovul cu ai sai cleni. Fug acasa, imi iau un Ultra Light, ceva voblere, aparatul foto si aud deja apelul de la Vlad, semn ca e la scara si ma asteapta. Plecam in graba si pe drum ne hotaram cu privire la locatie. E trecut de ora 6 si noi suntem pe malul raului ce serpuieste printr-o padure. Contrar asteptarilor, raul e un pic crescut si un pic tulbure, dar asta prea putin conteaza.

Nu stam prea mult pe ganduri si ne apucam de treaba abordand fiecare cate un loc dintre cele foarte multe, dar greu accesibile din zona. La primul lanseu … SURPRIZA, am atac, insa ratez, lucru care nu ma deranjeaza, ba din contra. Sunt intr-un loc bun, mascat de radacina unui copac cazut in apa probabil la una din viiturile ce au trecut pe acolo. Lansez aproape de malul celalalt, la buza unui stuf si am din nou atac, de data asta reusind sa-l prind. E un clenut trecut de copilarie, bataios care ma umple de bucurie – din pacate mi-a fost prea greu sau am fost prea comod sa ii fac poze – i-am facut altuia (prins de Vlad ) ceva mai tarziu).

Au urmat alti 3-4 cleni, unul ceva mai frumos ce se apropia de 30 de cm probabil, toti pacaliti in acelasi loc la un vobler de 3 cm, floating, de culoare aprinsa cu spate verde dungat. Spectacolul nu a durat foarte mult, balaceala si zgomotul poate punand in garda clenisorii.

Am luat la picior raul din padure, dar nu am mai avut multa activitate, 2 tzacuri si clenutul din imagine incheind scurta partida de pescuit.

Am petrecut 2 ore reusite, pe un rau care de fiecare data a stiut sa-si rasplateasca vizitatorii.  Am sa mai revin ori de cate ori voi avea ocazia.

whiteman pescuit neajlov, pescuit