Intr-o atmosfera mult mai rece ca altadata, dar parca mai “profesionista”, a inceput Campionatul National de Spinning, divizia Master. O divizie care se vrea cat mai profi, dar care sufera, iata, de la prima etapa din aceeasi cauza care a marcat si sezonul trecut: lipsa pestelui. Din pacate, antrenamente nu au fost unele mincinoase, lipsa pestilor cu lungimea mai mare de 40 de cm fiind acuta.

Aflata sub amenintarea ploii etapa a inceput cu sedinta tehnica la care atmosfera parea una desprinsa din filmele lui Sergiu Nicolaescu … ne urmaream fiecare miscare, fiecare gest, fiecare cuvant. Imbracati care mai de care mai frumos, cu tricouri care rivalizeaza cu cele din Bassmaster (pt necunoscatori Everestul competitiilor de pescuit la rapitori, din barca) cu totii asteptam ziua de sambata, prima zi de concurs.

Noi ne-am cazat in Valea Argovei, intr-o locatie superba, la George, un om deosebit si cu bun gust. Ne-am montat sculele sub o ploaie desprinsa din povesti, care a culminat cu un soare cu dinti si un curcubeu, cum nu mai vazusem de multa vreme.

A doua zi, dis-de-dimineata, m-am trezit increzator in sansa mea si cu un plan de bataie pentru prima mansa. Insa in momentul in care ne-am aliniat la start mi-am dat seama ca planul meu trebuia schimbat, cea mai mare parte din barci pozitionandu-se spre locul in care aveam de gand sa pescuiesc, cu intentia evidenta de a se indrepta intr-acolo. Am decis “din mers” sa ma indrept in directia exact opusa, si am inceput pescuitul pe un platou cu stepi si ceva structuri in apa, unde din pacate nu am avut mai deloc activitate, un singur strap aratandu-mi ca totusi peste exista. Am pescuit 2 ore fara rezultat.

Am revenit in mijlocul actiunii, in zona in care erau cantonati cei mai multi pescari si nu la foarte multa vreme am dat de un salau pe care l-am apreciat punctabil, dar care s-a dezgatat langa barca. Dezamagit, am mai avut ceva capturi, dar nesemnificative si am parasit locul indreptandu-ma catre o zona unde, mai tarziu, aveam sa aflu ca s-a prins extrem de bine in comparatie cu restul sectorului. Am incercat in toate felurile sa prind un “punctabil”, insa din pacate in afara de vreo 10 strapi si o ruptura de fir n-am facut mare lucru, concurentii aflati acolo de la prima ora facand “curatenie” printre salai.

Asadar “gherla” si o dezamagire cumplita care m-a facut sa pun capul pe perna foarte devreme si sa sper in sansa mea de a doua zi, daca mai aveam la ce sa sper.

Ceea ce am si facut … Jumatate de mansa am pescuit in 3-4 locatii insa fara rezultat si oarecum confuz. Am pescuit in zona in care se prinsese cu o zi inainte, o zona destul de restransa care nu suporta mai mult de 4-5 pescari. Fiind avertizat de doua ori de arbitrii cu privire la distanta regulamentara de 40 m (desi in unul din cazuri si acum cred ca aveam dreptate) am plecat spre alte locuri pe care din start le consideram mai slabe si care asa s-au si dovedit.

Ploaia si vantul si-au facut si ele aparitia, intetirea lor gasindu-ma undeva in zona digului (zona foarte cunoscuta si productiva), ultima mea farama de speranta. Din fericire am gasit un loc perfect, probabil parasit inainte de alt concurent, si pozitionat impotriva vantului am tatonat piatra cu piatra bucata de dig. Si bine am facut pentru ca la 30 de minute de cand am ancorat “salaul numit dorinta” si-a facut aparitia. Un “tac” scurt, o “teapa” iute si dupa ceva emotii cauzate de incurcarea in ancora si minciog am reusit sa aduc in barca un salau de 59 de centimetri, care avea sa ma aduca pe locul 6 in mansa si 28 la general.

Am folosit un echipament perfect de salau … lanseta Daiwa Steez Graphite cu mulineta Daiwa Infinity Q 2000, fir textil Sunline SuperPE 10 LB, iar naluca prinzatoare de data asta, montata pe jig de 5 grame, a fost un Jackall Ishad Chartreuse de 3,8 inch, cu siguranta una din nalucile din “top 5″ preferate.

In rest strapi, nu foarte multi, dar foarte mici , si apa … in barca, pe pantaloni si cam peste tot. Din pacate la final s-a dovedit ca numai doua locuri au fost foarte productive, locuri care au dat si castigatorii concursului. Poate mai mult ca oricand a contat la acest concurs puterea motorului din spatele barcii. Am terminat pe locul 28 la general, onorabil daca ma uit ce nume sunt sub mine si daca ma gandesc ca plecam practic ultimul pe grila de start.

Mi-a mai fost acordat un premiu de “Fair Play” care m-a surprins foarte placut si pe care l-am obtinut dupa ce am anuntat in mansa 1 un arbitru ca un salau mai mult mort decat viu plutea in zona in care erau concurenti si putea deveni “captura”. Cred ca acordarea unui premiu de Fair Play la fiecare concurs ar trebui sa devina obisnuinta.

S-a scurs deci prima etapa din Divizia Master, ai carei premianti merita toata stima. Felicitari si celor care au organizat acest concurs, unul pana la urma reusit si nu in ultimul rand arbitrilor de la Pescar Club 21.

Ne vedem la clean, la Siriu. Greul de-abia acum incepe.

whiteman pescuit CNS 2010, concursuri, pescar de competitie, valea argovei

Maine incepe poate cea mai asteptata confruntare din istoria spinningului de competitie romanesc. Divizia MASTER, divizia premium de la noi, in componenta careia sunt 46 de sportivi, incearca sa demonstreze necesitatea splitarii Campionatului National in doua grupe, numarul pasionatilor de intreceri sportive fiind din ce in ce mai mare.

Despre faptul ca, cu onoare fac parte si eu din aceasta divizie v-am mai povestit. Asteptarile-mi sunt pe masura experientei de pana acum, una nu foarte indelungata. Ramanerea in prima divizie valorica ar insemna o performanta in sine, in conditiile in care aproape jumatate din “masteranzi” retrogradeaza si avand in vedere si numele grele, cu mare experienta care concureaza. Nu ascund ca imi doresc enorm sa urc pe un podium, insa sunt constient ca asta e aproape imposibil si ca inca nu a venit momentul.

Prima etapa, cea de la Valea Argovei, are un mare semn de intrebare: salau de 35 sau de 40 cm… Situatia de pe apa este oarecum “tulbure” numarul pestilor punctabili, adica peste 40 de cm, fiind unul extrem de redus. Tocmai de aceea se pune problema scaderii limitei minime de punctare, in ideea sporirii numarului de “punctabili”. Nici numarul celor de peste 35 de cm nu este unul care sa asigure liniste, insa sunt ceva mai multi fata de “patruzeciari”. Este curios ca populatia cea mai numeroasa este undeva in jurul a 30-33 de cm o posibila explicatie fiind ca generatia aceasta esta mai slab dezvoltata fata de cele anterioare, iarna grea si probabil lipsa hranei punandu-si amprenta pe talia pestilor … cine stie.

Am facut din pacate numai doua antrenamente, cate unul pe fiecare sector si am reusit sa “punctez” in amandoua, in cel mai recent chiar cu o frumusete  de 63 de cm.

Situatia din punct de vedere al capturilor este asadar destul de delicata. Ramane de vazut ce se va intampla la concurs.

Lansetele sunt pregatite, mulinetele sunt incarcate cu fire, nalucile isi asteapta randul, intr-o ordine deplina asa ca nu imi mai ramane de spus decat … LET THE GAME BEGIN !!!

whiteman pescuit CNS 2010, spinning