… si jocul a inceput, cu Valea Argovei

posted in: PESCUIT | 1

Intr-o atmosfera mult mai rece ca altadata, dar parca mai “profesionista”, a inceput Campionatul National de Spinning, divizia Master. O divizie care se vrea cat mai profi, dar care sufera, iata, de la prima etapa din aceeasi cauza care a marcat si sezonul trecut: lipsa pestelui. Din pacate, antrenamente nu au fost unele mincinoase, lipsa pestilor cu lungimea mai mare de 40 de cm fiind acuta.

Aflata sub amenintarea ploii etapa a inceput cu sedinta tehnica la care atmosfera parea una desprinsa din filmele lui Sergiu Nicolaescu … ne urmaream fiecare miscare, fiecare gest, fiecare cuvant. Imbracati care mai de care mai frumos, cu tricouri care rivalizeaza cu cele din Bassmaster (pt necunoscatori Everestul competitiilor de pescuit la rapitori, din barca) cu totii asteptam ziua de sambata, prima zi de concurs.

Noi ne-am cazat in Valea Argovei, intr-o locatie superba, la George, un om deosebit si cu bun gust. Ne-am montat sculele sub o ploaie desprinsa din povesti, care a culminat cu un soare cu dinti si un curcubeu, cum nu mai vazusem de multa vreme.

A doua zi, dis-de-dimineata, m-am trezit increzator in sansa mea si cu un plan de bataie pentru prima mansa. Insa in momentul in care ne-am aliniat la start mi-am dat seama ca planul meu trebuia schimbat, cea mai mare parte din barci pozitionandu-se spre locul in care aveam de gand sa pescuiesc, cu intentia evidenta de a se indrepta intr-acolo. Am decis “din mers” sa ma indrept in directia exact opusa, si am inceput pescuitul pe un platou cu stepi si ceva structuri in apa, unde din pacate nu am avut mai deloc activitate, un singur strap aratandu-mi ca totusi peste exista. Am pescuit 2 ore fara rezultat.

Am revenit in mijlocul actiunii, in zona in care erau cantonati cei mai multi pescari si nu la foarte multa vreme am dat de un salau pe care l-am apreciat punctabil, dar care s-a dezgatat langa barca. Dezamagit, am mai avut ceva capturi, dar nesemnificative si am parasit locul indreptandu-ma catre o zona unde, mai tarziu, aveam sa aflu ca s-a prins extrem de bine in comparatie cu restul sectorului. Am incercat in toate felurile sa prind un “punctabil”, insa din pacate in afara de vreo 10 strapi si o ruptura de fir n-am facut mare lucru, concurentii aflati acolo de la prima ora facand “curatenie” printre salai.

Asadar “gherla” si o dezamagire cumplita care m-a facut sa pun capul pe perna foarte devreme si sa sper in sansa mea de a doua zi, daca mai aveam la ce sa sper.

Ceea ce am si facut … Jumatate de mansa am pescuit in 3-4 locatii insa fara rezultat si oarecum confuz. Am pescuit in zona in care se prinsese cu o zi inainte, o zona destul de restransa care nu suporta mai mult de 4-5 pescari. Fiind avertizat de doua ori de arbitrii cu privire la distanta regulamentara de 40 m (desi in unul din cazuri si acum cred ca aveam dreptate) am plecat spre alte locuri pe care din start le consideram mai slabe si care asa s-au si dovedit.

Ploaia si vantul si-au facut si ele aparitia, intetirea lor gasindu-ma undeva in zona digului (zona foarte cunoscuta si productiva), ultima mea farama de speranta. Din fericire am gasit un loc perfect, probabil parasit inainte de alt concurent, si pozitionat impotriva vantului am tatonat piatra cu piatra bucata de dig. Si bine am facut pentru ca la 30 de minute de cand am ancorat “salaul numit dorinta” si-a facut aparitia. Un “tac” scurt, o “teapa” iute si dupa ceva emotii cauzate de incurcarea in ancora si minciog am reusit sa aduc in barca un salau de 59 de centimetri, care avea sa ma aduca pe locul 6 in mansa si 28 la general.

Am folosit un echipament perfect de salau … lanseta Daiwa Steez Graphite cu mulineta Daiwa Infinity Q 2000, fir textil Sunline SuperPE 10 LB, iar naluca prinzatoare de data asta, montata pe jig de 5 grame, a fost un Jackall Ishad Chartreuse de 3,8 inch, cu siguranta una din nalucile din “top 5” preferate.

In rest strapi, nu foarte multi, dar foarte mici :), si apa … in barca, pe pantaloni si cam peste tot. Din pacate la final s-a dovedit ca numai doua locuri au fost foarte productive, locuri care au dat si castigatorii concursului. Poate mai mult ca oricand a contat la acest concurs puterea motorului din spatele barcii. Am terminat pe locul 28 la general, onorabil daca ma uit ce nume sunt sub mine si daca ma gandesc ca plecam practic ultimul pe grila de start.

Mi-a mai fost acordat un premiu de “Fair Play” care m-a surprins foarte placut si pe care l-am obtinut dupa ce am anuntat in mansa 1 un arbitru ca un salau mai mult mort decat viu plutea in zona in care erau concurenti si putea deveni “captura”. Cred ca acordarea unui premiu de Fair Play la fiecare concurs ar trebui sa devina obisnuinta.

S-a scurs deci prima etapa din Divizia Master, ai carei premianti merita toata stima. Felicitari si celor care au organizat acest concurs, unul pana la urma reusit si nu in ultimul rand arbitrilor de la Pescar Club 21.

Ne vedem la clean, la Siriu. Greul de-abia acum incepe.

cristi.albu

Combin pasiunea pentru pescuit cu aceea pentru calculatoare. Pescuiesc cu placere orice peste, fie el de rau sau lac, cu dinti sau cu mustati. Pe primul plan insa ramane pescuitul la rapitori si competitia din aceasta ramura. Mottoul meu - Pescuiesc, deci exist!

One Response

  1. Nea Mihai, tine-ne la curent si pe Twitter ca stam cu antenele ridicate! 😀

Leave a Reply